Fetele mele

Mi-e dor de iesirile la o cafeluta sau in parc cu Dani, Ioana si cu Monica. De povestile super amuzante despre baieti si despre dragoste. De intalnirile cu Roxi si discutiile noastre interminabile, pe orice tema si oricand ne intalneam. De Andra si de cuvintele ei maiestrite, chiar si cand discuta despre cele mai marunte lucruri. De Moniq, o zabauga cu o minte ascutita, care e o mamica foarte iubitoare si responsabila. De Teo, o fata dragutza , sufletista si simpatica. De Aura, frumoasa grupului, tot timpul cu zambetul pe buze, mamica unui baietel voinic si nasa mea. De Dana, cu "carpele" ei colorate si frumoase, cu umorul ei acidutz si la fel de colorat cand povesteste ceva, cu bunul ei simt exagerat, pe tema caruia am avut destule converstii in contradictoriu. De Alina, de distractiile de prin club A, pareri de rau, prea multa vreme separate-traiasca messengeru, prietena stie de ce, De Luca, o persoana plina de spontaneitate, pe care nu poti decat sa o iubesti sau sa o urasti. Definitiv am ales prima varianta. De Andreea, pe care am cunoscut-o prin Luca si cu care, desi nu m-am vazut de foarte multe ori, o consider una din fetele mele si o iubesc pentru ca e neconventionala, reala si plina de vino-incoace. De Ioana(Ingrid), cu personalitatea ei, cu frumusetea de pe dinauntru si dinafara.

Nu exista nici o ordine, doar o insiruire, pe toate le iubesc si de toate mi-e dor