Sunday, January 31, 2010

Sequoia iarna

Am auzit ca e foarte frumos sa faci hiking iarna pe zapada printre copacii uriasi din Sequoia. Asa ca am rezervat motel, masina si in weekendul trecut am dar o fuga pana acolo, impreuna cu Ashwin si Aishwiria, niste prieteni noi.

Ca sa mergi pe zapda si sa nu te afunzi, iti trebe snow shoes. Pe care i-am inchiriat tot din LA. Misto tare experienta, afara cald si frumos, soare, dar si zapada. Peisaje de vis si copacii din povesti la tot pasul. Plecam pe un drum si vrem sa ne intoarcem pe altul, desigur, ca sa nu ne plictisim. Eeeee, si nu ne-am plictisit...pentru ca am luat-o pe o scurtatura, care s-a dovedit cea mai lunga scurtatura din viata noastra. Am mers de ni s-a acrit, dar nu numai. Ceasul arata ca e vremea ca soarele sa apuna si noi habar nu aveam unde suntem. Am vazut o cabana: "Cattle Cabin". Dar nu vreo cabana unde sa inchiriezi camere, ci doar o cabana parasita. Si am hotarat la 5 jumate sa innoptam acolo. Partea frumoasa (de-adevaratelea) e acum: vedem doi oameni la apus de soare prin padure, pe carare. Incepem sa strigam la ei, se opresc, ajungem si noi unde sunt ei. El: rocker machiat un pic, machit o fi fost sau stoned, oricum, parea complet aerian, ca stie el drumu inapoi...gagica parea OK (ulterior am aflat ca in masina tot zicea ca Sequoia au o varsta care nu poate exista-insista sa dubleze sutele, in fine). Ce dreaq sa facem, mergem dupa astia, poate ne ratacim si mai rau. Hotaram din priviri ca dc e ceva, ne putem intoarce chiar si pe intuneric sa innoptam la cabana noastra vacareasca. Ei, am ajuns la parcare in 20 de minute, omul a luat pe unul dintre noi in masina si l-a dus la parcarea unde aveam noi masina. Ce sa mai, traiasca Ozzy:))

La ora opt seara, eram acasa, facuseram dus si ne pregateam sa mergem sa mancam.
Totul e bine cand se termina cu bine. Si acum ma mai dor muschii de la picioare si nu numai, de la aproape sapte ore de hiking. E uimitor cat de repede am parcurs o distanta destul de mare si urcat pe munte, nu plimbare pe carare, cand incercam sa descoperim drumul pana sa apuna soarele. Traiasca adrenalina!

No comments:

Post a Comment