In goana inchirierii apartamentului-la care trebuie sa recunosc, meritul e a lui Mada (el l-a gasit), cumparatul mobilei, mutatul de la garsoniera, aranjatul prin casa, setarile noi de contracte- internet, gaze, lumina, etc, am ramas codasi la vorbit cu parintii lui. Si eu, fata draguta, le trimit un mail in care le explic, cerandu-mi scuze, de ce nu am reusit sa mai vorbim in ultima perioada cu ei.
Numai ca, fatalitate, trimit initial la o adresa gresita. Realizez si retrimit pe adresa buna. Azi primesc un mail:
"Ne bucuram ca ne iubiti. Da trebuie sa va intreb: Voi cine sinteti? Ne scri din Anglia (co.uk) sau din LA (Los Angeles)??? si eu traiesc in Germania. Ne cunuastem? Daca fac greseli, im pare rau, da eu scriu din auzit limba romana. Nam invatat nici odata sa scriu romaneste.
Lui Mada i doresc mult succes la lucrare, stiu exact cum se simte. Va doresc sa va simtiti bine in locuinta noua. Poate mai vorbim cindva. Atuncia pentru a doua oara in viata noastra.
Christian"
Multumesc, Christian, am ras azi de m-am prapadit cand mi-am deschis mailul:)
Sa mai zica cineva ca romanii nu au simtul umorului. Chiar si cei instrainati si care au invatat romana "dupa ureche".
No comments:
Post a Comment