Intermediate Accounting

Am terminat cu un onorabil B. Prin urmare, prostul se inhama la urmatorul curs. S-a futut si primavara mea...

Din nou, 100 de dolari

De Thanksgiving am fost sa ridicam o tarta de dovleac, ca deh, asta e traditia, cu asta mergi in vizita. Si din nou, a gasit o bancnota de 100! In fata cafenelei unde ne petrecem multa vreme si unde a muncit pentru o perioada Mada. Asa ca s-a dus frumos, a schimbat bancnota, le-a dat si lor 20 de dolari, asa, ca e sarbatoare:) Si restul i-am baut, evident.

Intermediate Accounting

Am fost rasfatata pana acum, am facut 3 cursuri de cate un trimestru la UCLA si am luat numai A.
Am inceput cu elan Intermediate Accounting, chiar cochetam cu ideea ca daca tot am inceput un curs de un trimestru si am cartea, as putea sa fac si celelalte 2 cursuri.
Mare porcaria, examenele sunt catastrofale pentru mine, timpul e prea scurt si nu reusesc sa mi calmez nervii, in consecinta ma simt frumoasa si proasta, proasta dracului...
Mda, cam asa e viata mea acu'.

Hike pe final de sezon

Avem o excursie superbaaaaaaaaaa la activ-weekendul ce tocmai a trecut, se pare ultima pe sezonul asta. Nu de alta, dar nu am ajuns hard core sa mergem sa campam in zapada:))
Am facut aproape 16 km numai dus si tot la fel intors. Plecarea vineri noapte din LA, dormit la un campground, sambata dimineata direct pe trail si intoarcere duminica. Inca ma cam doare tot ce poate durea intr-un corp - oase, ligamente, muschi.

Prima parte, pana la Pear Lake - 6.6 mile (cam 10 km) si apoi 3 mile si un pic (cam 6 km) pana la Moose Lake, dar a doua parte a fost fara carare, a trebuit sa o luam pe creste stancoase si sa identificam drumul cu ajutorul GPS-ului si a informatiilor adunate de Mada de pe internet despre drum. Dar, in final, dupa toata gama de emotii aferente:
-pot sa urc atata, ma tine corpul?
-gasim drumul, ne ratacim, dormim pe stanci?
am reusit sa ajungem si a meritat tot efortul din lume. O liniste completa, nu iti poti imagina cum e sa nu auzi absolut nici un zgomot, sa ai panorama unui lant muntos in fata, care se oglindeste intr-un lac ce pare sa se reverse peste margini in hau. Si bonus, pe care Mada l-a inclus in poveste, a fost ca a fost luna plina, de ziceai ca avem becul personal dupa noi:))

Sunt foarte fericita ca am reusit sa facem hikul asta, f greu si incredibil de frumos, care a avut de toate: portiune de padure, lacuri glaciare, stanci foarte abrupte (pe care ne-am urcat si am coborat ca sa ajungem la Moose Lake), panorama lantului muntos Sierra Nevada. Si mandra, pentru ca mi-a fost tare teama, stiu ca ma repet:D

Cam asta ar fi probabil ultima excursie spectaculoasa. E posibil sa mergem la pescuit, o alta pasiune care pare sa dea roade la Mada, eu inca nu am prins tainele, dar am o undita deja! (un coleg de-a lui Mada ne-a daruit 2 undite) si prin desert, asa, de o noapte instelata si de un gratar. M-am inscris la un cacat de intermediate accounting ca m-a mancat undeva, si trebuie sa ma pun la punct cu contabilitatea, pentru ca am fost la primul curs si am realizat ca am uitat absolut tot ce am invatat in cursurile anterioare absolvite cu A!!! Si nu vreau sa ma fac de ras, dar mai ales nu vreau sa arunc banii pe geam. Asa ca weekendurile viitoare vor fi dedicate invatatului si probabil motaitului cu un procentaj fair de 50:50 cursului denumit scaary Intermediate Accounting.

Vacanta

Mda, s-a terminat. Back in LA:
-prietenii din Romania si familia imi lipsesc mai rau decat anul trecut
-realizez ca sunt mult prea departe de Romania si asta nu mi da pace
-aerul e mai bun aici
-mi-a fost dor de bicicleta mea
-dimineata asta am facut cu mana si am vorbit cu un prieten care era pe balcon la cafea - asta mi-a dat un sentiment fain, cand la 1 km de casa mea, un prieten imi striga welcome:)
-mic dejunul a fost mai sanatos aici: egg sandwich with lettuce and tomatoe and fresh: sfecla rosie, morcov si portocala. In Romania nici nu am apucat sa mananc fructe (cum dreaq sa combini fructele cu atata bere???)
Concluzionez ca munca e ucigatorul sigur al tuturor lucrurilor bune de pe lumea asta.

100 de dolari

Am aterizat cu bine ieri seara de la Vancouver. Am ajuns acasa si am ramas un pic in fata blocului sa isi termine Mada tigara. In fata noastra trona o bacnota de....dupa cum v-ati dat seama, $100!!! Imi amintesc ca acum cateva minute au trecut doua fete prin fata noastra. Exista o sansa sa fi fost ele. Alerg, ma uit in toate partile, nu le vad. Urc cam trista in casa, fuck, saracu' om care a pierdut banii:(
Iata ca ies din nou pe afara, ca stomacul nu tine cont de oboseala si le vad la distanta pe fete, mai mult cu coada ochiului. Hey, girls! Hey, girls! Did you loose some money? YES, YES, $100!
Dam banii inapoi, plecam fericiti la masa. Mada glumeste: trebuia sa le zici ca suntem romani=))

Mi-ar fi placut si mie ca romanul care a vazut un geamantan in fata apartamentului in care stateam in Bucuresti sa il fi lasat acolo...Nu de alta, da aveam numai trentze noi, cumparate special pentru excursie. Deh, nu suntem toti asa de norocosi.

Nichita...

'Sunt un om viu'
de Nichita Stănescu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi oferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţea mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.

18 aprilie

Ploua aici de rupe. Si cerul e negru...Cea mai ciudata vreme posibila anul asta.
Dar macar duminica, desi era cam innourat, am mers cu bicicleta vreo 20 de mile (32 km), ceea ce mi-a provocat o mare febra musculara la maini si muschii spatelui. Dar a fost frumosssss...Numai eu si cu bicicleta mea:)

Vineri, ete ca e 14

Mor de plictiseala si astept cuminte sa se faca ora 6 ca sa pot pleca regulamentar de la serviciu. Cand nu ai nimic de zis si ti-e lene de mori, scrii nimic pe blog, asa e?

E nasol ca deja sunt cu mintile pierdute in vacanta de la inceputul toamnei. Si mai e mult prea multa vreme pana atunci!

Uichend 2

Bicicleta duminica, de acasa pana in Downtown. 14 mile, asta inseamna cam 22 de km:)
Soare numai bine afara, nici prea cald, dar nici frig. In the middle of nowhere, pe bulevardul cu bike path, am gasit un mic restaurant mexican cu fresh de portocale extraordinar de dulce si parfumat, cu breakfast burrito, intr-o curte de unde auzeam o predica in limba spaniola (se pune ca am fost la biserica duminica:D?).
Apoi in Downtown, o expozitie cu vanzare a producatorilor locali, de unde am achizitionat un lantisor cu o aripa de inger si 3 tipuri de plante care cred ca sunt cactusi, f f frumosi. Apoi paste cu braised lamb, cred ca cele mai bune paste pe care le-am mancat vrodata. Si inapoi acasa in Westwood, la un ceai/cafea cu o prajitua germana. Yummiii:)
Life can be simple, life can be beautiful!

Uichend 1

Hehehe...Am descoperit un bar german in Downtown unde am stat aproape juma' de zi. Inca se poate fuma pe terasa, oameni multi la mese, veselie, zgomot, pupaturi, scena(e) de exhibitionism:))
Frumos pana ne-am intors acasa. Cu autobuzul, pentru ca nu puteam merge cu masina la un bar unde se bea bere, nu?
Aici apare faza misto: in autobuz, la ora 2 dimineata, era o fauna extrem extrem de ciudata. Homeleshi, dar baremi nu mirositori ca in autobzele din Buc. Cred, fara sa am ca dovada vreo statistica, ca aici, in LA, e cea mai mare concentratie de oameni fara casa si cu mintile pierdute. Tot ce imi doream era sa ajung acasa la mine, sa ma spalll si sa stau in patul meu!
Un sentiment partial de vinovatie, pentru ca, desi ii compatimeam pe bietii oameni - cine stie, poate acum 10 ani erau oameni normali, nu purtau pungi negre pe cap, nu citeau aproape urland in spaniola dintr-o biblie de buzunar, nu cadeau lati in autobuze-sentimentul meu era de groaza amestecata cu mila. Iti mai aduci aminte cat de norocos esti cand vezi o concentrare de oameni care se chinuie ingrozitor sa treaca prin viata.
Hmm, desi si sculatul asta in fiecare zi, la aceeasi ora, nu o fi tot o nefericire?

Happy

I got the increase, starting from January:)
So I trusted these guys for a good reason.

Post de 1 aprilie

Ei, iata ca am facut-o si p'asta. LASIK!!!!!! Yupiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!
Ma deranjeaza un oki un pic, dar sper ca e totul OK. Sunt inca in healing process.
Si nu, nu e o postare de April's Fool, chiar am facut-o ieri. M-am kkat pe mine de frica, nu am luat nici o pastila tranchilizanta, doar numbing drops. Noroc ca a durat putin si acum sunt OK:)
Paste fericit tutror, bravo Danaaaaaaaaaaaaaaaaaaa:)
Si ne vedem la toamna sper. De-adevaratelea, fara ochelari:)

March 4, 2010

Azi se implinesc 10 ani de cand l-am cunoscut:)

De vineri

Simt ca imbatranesc. Ma duc la doctori din ce in ce mai des:)) Astazi ma duc la dentist si mi-am facut o programare saptamana viitoare pentru o operatie laser sa scap de ochelari. Sa vedem daca ma calific si daca pot obtine discountul promis:) Cine imi tine pumnii?

Viteza

Pentru ca:

• ne-am gasit masina zgariata
• ni s-a furat o bicicleta din fata casei
• am avut 1 inundatie in bucatarie de la chiuveta,

am hotarat sa ne mutam. Asta cam pe marti, miercuri saptamana trecuta. Si asadar vineri am vazut si eu apartamentul si sambtata am semnat contractul. Are gated garage, e ff luminos si are un petic de piscina. A, evident, are un semineu. Mor de ras, am citit o carte de-a lui Bill Bryson in care facea misto de californieni, ca au mai multe semineuri decat toata America. De ce oare, beats me!!
Si evident, e fake. Apesi pe buton, dai drumul la curent si bustenii despre care poti jura ca sunt din lemn adevarat au o flacaruie albastruie rosiatica printre ei. Cam asta e viteza la americani. Inchizi butonul, te duci la culcare, nu e nevoie sa te temi ca trebuie stinsi bustenii.
Si am mai auzit o faza foarte tare despre vinurile americane. Stiti cum se pun vinurile in butoaie de stejar, fag, samd? Ei, s-au prins americanii ca dureaza prea mult, asa ca baga cativa saci de rumegus, il lasa acolo o perioada scurta, apoi filtreaza vinul si uite asa ai calitate frantuzeasca la viteza americana=)) Eu nu sunt o cunoscatoare in ale vinului, dar aici vinul e foarte bun, o fi fake procesul de imbatranire, dar oriunde bei vin aici, it tastes goooddd.

Buena Vista Social Club

E greu sa vorbesti de Buena Vista Social Club. Prea multa culoare, prea multa frumusete ca sa o poti descrie in cuvinte, daca nu esti un scriitor talentat si poate nici daca as sti sa scriu nu as putea zice nimic care sa reuseasca sa atinga asa cum o face muzica lor. Oameni plini de viata, care stiu sa se bucure cand canta, care sunt MINUNATI. Poate sunt patetica, dar daca vreau sa imi aduc aminte cat de frumoasa e viata, ascult muzica lor si eventual ma uit la documentar.

Azi, cand am revazut documentarul, imi doream sa stiu toate numele artistilor. Probabil ca nu o sa reusesc sa le invat, ma gandesc ca nici nu o sa incerc, dar mi se pare acum un tribut minim pe care l-as aduce acestor oameni extraordinari...

Cred ca oricine ar trebui sa asculte macar o data muzica lor. E imposibil sa nu te indragostesti de "La musica cubana"!

E februarie si nu e 13

...dar e ca si cum ar fi! Un homeless isi gasise culcusul in garajul nostru. Era el cu sacul de dormit si sticlele in pungi de hartie. Si nu am chemat politia, am insistat eu, ca uite la el, amaratu, ii e frig si lui. Si azi, pe masina noastra scrie:" F..ck you you dont love me as a brother". Cu cuiu', pe capota.

Cat de tare trebuie sa fii sa mai fii un pic bun cu alti oameni? Data viitoare, eu chem politia!

Friday, February 5

Si ploua, si ploua, si ploua...Da, In Los Angeles e iarna:)) Asa e iarna aici, ploua pentru o vreme. Dar pentru rasfatatii de aici e o mare nenorocire. Tocmai ce au trecut cativa pusti pe langa geamul biroului meu si urlau ca din gura de sarpe. Oare cred ca ploaia e acida? Sau ca ingrasa? Cam astea ar fi preocuparile majore ale unei covarsitoare majoritati din LA.

De ce imi place mie aici

Pentru ca
...m-am urcat in autobuz la opt seara, dupa serviciu, iar soferita a incetinit ca sa nu ma stropeasca, a ocolit balta si mi-a urat cand am coborat: have a good night, sweetheart:). Si asa am reusit, desi franta de oboseala, sa merg pana acasa zambind.
...inca merg cu bicicleta la serviciu, cand nu ploua.
...ploua putin aici.
...seara merg pe trotuar, ca sunt fricoasa si cei cativa trecatori imi fac loc si imi zambesc.
...avem un CFO culturliza(n)t care uneori imparte biletele lui de concerte. Si am fost la Disney Hall pentru Hendel, Messiah - un sunet perfect clar, uimitor. Iar aseara am fost la un concert de jazz brazilian excelent: Luciana Sauza, careia ii stiam vocea, dar nu o asociam cu un chip. Insotita de un chitarist si de un percutionist cu cele mai stranii instrumente de percutie, toti extrem de talentati si alive.

Entry for January 30, 2010

30 ianuarie.Hmmm...Time flies when you're having fun. Fun a fost, dar de sarbatorile de iarna. Acum e doar munca. Munca pana tarziu in noapte, ceea ce pentru mine e foarte nou si obositor.
Cine e prost, ca mine sa pateasca. Am acceptat o promovare fara sa vorbesc despre salariu in termeni concreti si uite asa m-am trezit cu aceeasi bani, muncind mult mai mult ca inainte. Dar ce sa fac, viata merge inainte si gasirea scuzelor e specialitate veche pentru mine. Ce e drept, ma ajuta si prietenii: o sa capat expeienta si ma pot muta in alta parte, o sa se tina de cuvant totusi si imi vor mari salariul, bine ca totusi am un loc de munca destul de bine platit, bine ca stau intr-un birou acum, bine ca, bine ca...

Inceput de septembrie

Sunt la mama. Unde e mai bine ca la mama:)? Dar mai sunt si teapana de spate, ca o adevarata baba. De data asta, am reusit performanta sa am si un sold stramb. Sunt o sirena pe partea stanga (f cambrata). Mai rau pe dreapta, ca am cavitatea toracica in afara taliei. Deh, probleme.
Maine plecam la Vama Veche. Am promise niste "intravenoase"ca sa ma pun pe picioare. Probabil ca vor fi mai mult shot-uri:)) Sunt curioasa daca dansul si alcoolul ma vor pune pe picioare mai bine decat anti-inflamatoarele si masajele...

Excursia serioasa

...a fost cea mai frumoasa din viata mea. Dovada ca lucrurile simple, cum e iesitul din viermuiala zilnica, statul la cort si uitatul la un cer plin de stele cu o supa la plic mancata pe nerasuflate langa un foc, dormitul la cort si bucuria ca ai reusit sa ajungi unde ti-ai propus (de vreme ce ai plecat, nu prea mai ai incotro:)) sunt de multe ori cele mai valoroase.

28 august

Mai putin de 2 saptamani pana ajungem in Romania. 2 saptamani in care o sa rad, o sa beau si cu siguranta am sa plang...2 saptamani sunt prea putin sa mi ajunga sa stau cu prietenii si familia, dar destul de mult ca sa ma rascoleasca.

Partea buna este ca o sa ajungem in Romania, nu? Always look on the bright side of life, cum ar canta greierasul...

Excursie..serioasa!

San Francisco, doar pentru sambata...Duminica, Redwood National Park-camping ground. Luni dimineata, hiking catre o plaja (Doamne ajuta sa nu ploua!!), dormit pe plaja si marti inapoi cu cortul.
Drum lung catre Yosemite, dormit in alt camping ground, apoi, apoi...

Mai bine povestesc cand ma intorc. Ma ia cu fiori pe sira spinarii. Hikinguri serioase si deloc usoare: cort, filtru de apa, mancare deshidratata...Fara fructe si legume proaspete, fara inghetata!! Si mai numesc asta concediu

Film romanesc in Los Angeles

Am vazut Elevator. E fain, mi-a placut. Buget de 300 de euro, filmat 90% intr-un lift, actori-2 adolescenti care nu cred ca au vreo treaba cu actoria, sunt frumosi si in mare parte, zic eu, zic ce zic si cand nu sunt actori...Regizorul, prezent in sala, a fost intrebat si se pare ca nu a fost improvizat nimic din dialog, desi curge natural si parca imi aduc aminte pustii de pe la Motoare vorbind

Romanii din sala in schimb, poveste distractiva. Majoritatea veniti cu fata culturala si snoaba, poate or fi mega super culturali sau poate asta e fata de LA, habar nu am. Apoi categoria 60-80 de ani, oripilati de cuvintele cacat si intrebari de genul: "Cum e cand faci dragoste?" Care nu au inteles nimic din film, pentru ca nu se filmeaza cu multi actori, multe decoruri si pentru ca tinerii vorbesc despre lucruri uitate demult de ei
Dialogul final, care iti aminteste de inocenta pierduta, despre tainele sexului cand esti adolescent, este cel care cred ca da unitate filmului si te lasa sa pleci din sala fara sa iti arunci creierii pe pereti. Sa il vedeti si sa imi povestiti ce credeti!

Azi despre ieri

Sunt bucuroasa.

Am iesit aseara la un bar in downtown, care e conceput foarte haios. La mezanin este un cub de sticla cu un barulet, barul mare e jos, unde canta formatii si e multa lume. Si barul mic inconjurat de sticla e bar ca la noi, in Romania. Oamenii pot bea alcool si fuma! Am realizat ca mi-era un pic dor sa trag pe nari mirosul de tigara si radeam ca imi miros hainele a fum pentru prima data de cand am venit in LA Dar, mai fericita sunt pentru ca, desi am beut bere, nu am simtit nevoia sa cer o tigara. Victorii mici, dar insemnate pentru mine.

Entry for April 09, 2009

Chiar ca e "entry for April 9, 2009". Am facut un an de zile la compania unde lucrez si un an, o luna si o saptamana de cand sunt in LA

Accounting B

Ei, gata si cu Accounting B. Slabut de data asta, desi probabil ca o sa am calificativ maxim, de invatat am invatat mai putin. Paradoxal, cursul e mai interesant decat primul, iti da putin "the big picture"...
Imi promit ca o sa aprofundez cursul asta, pentru ca o sa fac pauza un trimestru. Yupiiiiiiii

Pentru cine ma cunoaste, ce ziceti, o sa citesc eu vreodata, fara de pistol la tampla, cursurile si cartea pentru Accounting B?

Tigari

M-am lasat acum 1 an si 4 luni. Greu...20 de prieteni abtiguiti in jurul meu: ce dreaq faci, nu bei, nu fumezi, du-te acasa, nu esti distractiva deloc! Norocul meu a fost ca am urmat un tratament care nu imi dadea voie sa beau alcool, care a coincis fix cu ideea sa ma las de fumat, altfel nush cum ma lasam...Am visat IN FIECE NOAPTE, pret de vreo 2 luni, ca fumez. Ma sculam si imi scuturam sudoarea si sentimentul de vina ca m-am reapucat de fumat! Si visam divers, ba ca fumez un pachet intreg, ba ca trag un fum de la un prieten, ba ca numai inspir cu nesat fumul altuia...S-apoi am plecat intr-o tara unde nu fumeaza aproape nimeni-exceptand noii prieteni si barbatu-meu. Eu zic ca o sa ma tina.

No reason

Mi-e asa dor de buni, ca ma doare sufletul...

Sequoia iarna

Am auzit ca e foarte frumos sa faci hiking iarna pe zapada printre copacii uriasi din Sequoia. Asa ca am rezervat motel, masina si in weekendul trecut am dar o fuga pana acolo, impreuna cu Ashwin si Aishwiria, niste prieteni noi.

Ca sa mergi pe zapda si sa nu te afunzi, iti trebe snow shoes. Pe care i-am inchiriat tot din LA. Misto tare experienta, afara cald si frumos, soare, dar si zapada. Peisaje de vis si copacii din povesti la tot pasul. Plecam pe un drum si vrem sa ne intoarcem pe altul, desigur, ca sa nu ne plictisim. Eeeee, si nu ne-am plictisit...pentru ca am luat-o pe o scurtatura, care s-a dovedit cea mai lunga scurtatura din viata noastra. Am mers de ni s-a acrit, dar nu numai. Ceasul arata ca e vremea ca soarele sa apuna si noi habar nu aveam unde suntem. Am vazut o cabana: "Cattle Cabin". Dar nu vreo cabana unde sa inchiriezi camere, ci doar o cabana parasita. Si am hotarat la 5 jumate sa innoptam acolo. Partea frumoasa (de-adevaratelea) e acum: vedem doi oameni la apus de soare prin padure, pe carare. Incepem sa strigam la ei, se opresc, ajungem si noi unde sunt ei. El: rocker machiat un pic, machit o fi fost sau stoned, oricum, parea complet aerian, ca stie el drumu inapoi...gagica parea OK (ulterior am aflat ca in masina tot zicea ca Sequoia au o varsta care nu poate exista-insista sa dubleze sutele, in fine). Ce dreaq sa facem, mergem dupa astia, poate ne ratacim si mai rau. Hotaram din priviri ca dc e ceva, ne putem intoarce chiar si pe intuneric sa innoptam la cabana noastra vacareasca. Ei, am ajuns la parcare in 20 de minute, omul a luat pe unul dintre noi in masina si l-a dus la parcarea unde aveam noi masina. Ce sa mai, traiasca Ozzy:))

La ora opt seara, eram acasa, facuseram dus si ne pregateam sa mergem sa mancam.
Totul e bine cand se termina cu bine. Si acum ma mai dor muschii de la picioare si nu numai, de la aproape sapte ore de hiking. E uimitor cat de repede am parcurs o distanta destul de mare si urcat pe munte, nu plimbare pe carare, cand incercam sa descoperim drumul pana sa apuna soarele. Traiasca adrenalina!

De ce am ras azi la serviciu

In goana inchirierii apartamentului-la care trebuie sa recunosc, meritul e a lui Mada (el l-a gasit), cumparatul mobilei, mutatul de la garsoniera, aranjatul prin casa, setarile noi de contracte- internet, gaze, lumina, etc, am ramas codasi la vorbit cu parintii lui. Si eu, fata draguta, le trimit un mail in care le explic, cerandu-mi scuze, de ce nu am reusit sa mai vorbim in ultima perioada cu ei.

Numai ca, fatalitate, trimit initial la o adresa gresita. Realizez si retrimit pe adresa buna. Azi primesc un mail:


"Ne bucuram ca ne iubiti. Da trebuie sa va intreb: Voi cine sinteti? Ne scri din Anglia (co.uk) sau din LA (Los Angeles)??? si eu traiesc in Germania. Ne cunuastem? Daca fac greseli, im pare rau, da eu scriu din auzit limba romana. Nam invatat nici odata sa scriu romaneste.

Lui Mada i doresc mult succes la lucrare, stiu exact cum se simte. Va doresc sa va simtiti bine in locuinta noua. Poate mai vorbim cindva. Atuncia pentru a doua oara in viata noastra.

Christian"

Multumesc, Christian, am ras azi de m-am prapadit cand mi-am deschis mailul:)
Sa mai zica cineva ca romanii nu au simtul umorului. Chiar si cei instrainati si care au invatat romana "dupa ureche".

Noutati

Ne-am mutat. Yuhuuuu!!
One bedroom apartment, ca aici nu e apartament cu 2 camere ca la noi. E curat, luminos, nu foarte mare, exact cat trebuie pentru 2 oameni fara alte obligatii decat traiul in comun

Are un geam imens in camera de zi, in care bate un copac cu flori rosii. Habar nu am ce copac e, dar florile seamana cu niste trandafiri. Iar putin mai departe de geam, sunt plantate pasarea-paradisului si diverse verzaturi care probabil se vor transforma in alte flori la primavara/vara. Cand ne-am mutat, o pasarea-colibri poleniza copacelul:) Foarte frumos

La 31 de ani, am reusit pentru prima data sa cumpar(am) mobila. Vom avea o casa foarte colorata-livingul e rosu si alb-albul de la masuta si scaunele de bucatarie, rosie de la loveseat, despre care am avut o discutie f amuzanta cu Dani, care se prapadea de ras. Ca eu zic loveseat la o sofa. Dar parol, loveseat-ul e o sofa mica, de 2 persoane. Asa ca o sa ii zic loveseat in continuare. Pentru ca e si rosie si pentru ca e si mica Si chiar cred ca e o denumire prea frumoasa ca sa nu ma fandosesc un pic cu ea. Dormitorul e pe teme intuneacte: e black-brown, dar va fi inveselit de culorile f vii ale asternuturilor. Si deschis ca ton de dulapul incastrat in perete care e crem si de peretii albi.

Mai avem de montat mobila, asta probabil va fi indeletnicirea lui Mada in weekend, dar iesim la lumina. Incepe sa arate a casa. Casa noastra.

Sper ca vom fi fericiti aici.

Fetele mele

Mi-e dor de iesirile la o cafeluta sau in parc cu Dani, Ioana si cu Monica. De povestile super amuzante despre baieti si despre dragoste. De intalnirile cu Roxi si discutiile noastre interminabile, pe orice tema si oricand ne intalneam. De Andra si de cuvintele ei maiestrite, chiar si cand discuta despre cele mai marunte lucruri. De Moniq, o zabauga cu o minte ascutita, care e o mamica foarte iubitoare si responsabila. De Teo, o fata dragutza , sufletista si simpatica. De Aura, frumoasa grupului, tot timpul cu zambetul pe buze, mamica unui baietel voinic si nasa mea. De Dana, cu "carpele" ei colorate si frumoase, cu umorul ei acidutz si la fel de colorat cand povesteste ceva, cu bunul ei simt exagerat, pe tema caruia am avut destule converstii in contradictoriu. De Alina, de distractiile de prin club A, pareri de rau, prea multa vreme separate-traiasca messengeru, prietena stie de ce, De Luca, o persoana plina de spontaneitate, pe care nu poti decat sa o iubesti sau sa o urasti. Definitiv am ales prima varianta. De Andreea, pe care am cunoscut-o prin Luca si cu care, desi nu m-am vazut de foarte multe ori, o consider una din fetele mele si o iubesc pentru ca e neconventionala, reala si plina de vino-incoace. De Ioana(Ingrid), cu personalitatea ei, cu frumusetea de pe dinauntru si dinafara.

Nu exista nici o ordine, doar o insiruire, pe toate le iubesc si de toate mi-e dor

Computerul de acasa

Am ajuns scrib de programele date de oameni mai priceputi ca mine (ca sa nu zic mai destepti), ca se umfla in pene
Sambata, conferinta cu Radu. Cum dreaq fac ca sa sterg de tot sau cat mai bine un hard disk? Baga XP, formateaza, asta dupa ce intri in Bios. Scrie in Notepad un programel, deschide consola. Am vazut chestiile astea, dar pentu prima data am inteles ca formateaza discul C inseamna sa stearga hardu, ca o consola e fereastra aia mica neagra in care IT-istii scriu de obicei tot felu' de chestii si apoi iti merge calculatoru la munca.
Deci , intr-un cuvant, weekendu' asta am facut-o pe desteapta. Am salvat sistemul de operare, am sters hardul si l-am inlocuit cu unul nou nout, pe care am instalat din nou sistemul de operare.

Ce mai, a doua specializare a mea e sa fiu IT-ista Si asa imi zicea Bogdan, un drag coleg IT-ist de la Catza ca ma face ajutor de departament IT. Ce vremuri, Bogdane, cand setam telefonul sau calculatorul lui Sorin prin telefon...Mi-e dor de multi colegi de la Catza..

Continuare

De joi incep Accounting B. Se pare ca o sa fie mai interesant cursul asta, asa zice lumea. Cum ca ti-ar da "the big picture". Om trai si oi vedea. Imi pare bine totusi ca merg la scoala, ca invat ceva si ca nu las creierul sa putrezeasca

2 ianuarie

Azi ma simt mai bine. Exceptand faptul ca sunt la munca si nu am chef de nimic, e ok. Mica depresie sau inceput de, s-a dus. Mergem inainte. Lucrurile simple te readuc pe linia de plutire destul de usor. Niste prieteni tonici, mancare buna si un pahar de ceva te ajuta mereu


La Multi Ani tuturor, sa ne fie mai bine si sa fim si mai buni in anu' care tocmai a venit!

Fuck New Year's Eve!

Cam asa ma simt...

Sarbatori de iarna

Trec prin sarbatorile de iarna in Los Angeles, in primul an departe de cei apropiati. A venit un cumnat de-al nostru din Detroit, asa am simtit si noi ca suntem in familie
Am numerit la mese romanesti cu mancare multaaaaaa, ca la noi... Si uite asa, pantalonii nu m-au mai incaput azi la serviciu. Gafai intruna. Dar nu e nimic, noi sa fim sanatosi!
Traiasca sarmalele si carnea de porc si oule umplute si carnatii!!!

A, si desigur, muzicile romanesti pe care le-am ascultat si cantat in noaptea de Craciun!

Si zapada de la Big Bear, care e cam la 160 de km de casa noastra si pe care am vazut-o in ajun de Craciun. Iar duminica, maneca scurta pentru pista de biciclete de pe malul oceanului.

Nu e rau pentru primul an

Plus ca azi iar sarmale si ciorba si salata de boeuf la o colega romanca care ne-a invitat pe celelalte romance la ea acasa la pranz. Sa nu mai credeti ca romanii de aici sunt naspa!

Accounting A si nu numai

Ca sa nu uit, o sa imi notez ca am terminat Accounting A pe 8 decembrie, cu un meritoriu A

Am senzatia ca o sa uit rapid totul, daca nu folosesc ce am invatat. Dar ce sa ii faci, asa imi merge memoria. Cu speranta ca o sa raman totusi cu ceva, o sa ma duc la Accounting B. Din ianuarie. Deci o luna de pauza, cand m-am bucurat de fiecare seara cand pur si simplu am zacut in pat, cu o carte in mana sau uitandu-ma la un film...Uite asa incepi sa apreciezi timpu liber.

De fiecare data cand sunt mai nervoasa pe ce mi se intampla aici-sau nu mi se intampla, cineva acolo sus imi da iara motive sa fiu bucuroasa. Am fost la Zion National Park...Superbbbbbbbbb

Al treilea examen

Ma indrept rapid catre finalul cursului de conta. Primul, pentru ca ma voi duce si la Accounting B. Yes, I'm a nerd and I'm enjoying every minute of it. Pana acum, nu am stiut sa fac ceva anume, nu am nici o specializare. Stiu sa aranjez lucrurile intr-un birou dezorganizat si sa le fac sa mearga, dar nu pot spune ca stiu sa fac ceva. Voi avea una dupa ce termin contabilitatea. Si a doua...

Nu visez sa fiu contabil, dar si ca sa ajungi pe financiar trebuie sa stii contabilitate, asa ca...Dar, ca de obicei, gandesc prea departe. Habar nu am ce o sa imi aduca (sau ce o sa imi aduc) in viitor (pe) latura profesionala.

Gata!!!!!

Proiectul pentru cursul de contabilitate e gata, l-am terminat aseara. O sa sarbatoresc asta diseara, apoi sambata si duminica studiu pentru examenul de luni. Cred ca incep sa simt de ce unii oamenii sunt asa de "addicted to study". Eu una m-am simtit aseara tanara, dar tanara ca in facultate

Conta

Ora sase jumate, marti seara. Am ajuns acasa cu bicicleta. M-am schimbat repede, a venit Jen, colega de scoala sa ma ia cu masina. Am ajuns la Ashwin, un indian extraordinar de dragut.
Ashwin si sotia lui sunt ceva mai tineri ca mine, unii dintre cei mai ospitalieri oameni si mai prietenosi. Par ca sunt alive, ca sunt plini de sentimente, si parca toate bune.
Ne-am apucat de proiectul de conta. Incredibil, am ajuns la ora 12.30 si am descoperit ca undeva, pe drum, am gresit ceva... Si ne-am apucat de refacut. Munca in echipa rools!!!!!!!!! Am descoperit eu ceva, dar eram prea obosita sa duc rationamentul pana la sfarsit si Aswin a facut-o pentru mine:) Jen a descoperit si ea o alta eroare si uite asa am ajuns la ora 1 sa plecam la somn franti de oboseala, dar fericiti ca ne-a iesit treaba.
Azi noapte am visat doar contabilitate!!! Debits and credits

Azi o sa ne intalnim din nou. Nu mai vreau sa mai visez contabilitate. Macar nu in noaptea asta...

Weekendu' e aproape gata

Am fost la happy hour cu colegii. M-am simtit bine. Nu pot spune cu certitudine ca e pe gustu meu, da macar am dansat, ne-am hlizit si am beut cate ceva. Apoi am fost la prietena italianca, unde am mai beut, am mai ras, am dansat chiar, pret de vreo trei melodii. Apoi am plecat acasa, ca bateau vecinii in pereti. Asta ca sa stiti, ca nu e numa in Romania. Dar aici chiar nu poti face o petrecere in bloc.

Sambata: acu e ceva ce chiar o sa va placa. Am fost pana la plaja, pe pista de biciclete. Si ne-am dat cu bicicletele, in pantaloni scurti, am mancat pizza pe iarba si ne-am uitat la un apus de soare. Apoi acasa si inapoi afara, la un bar, unde inca se poate fuma pe terasa. Nu pentru mine e interesanta informatia, ci pentru prietenii mei Caci ma lupt cu demonu care cere tigara mai mereu in weekenduri sau cand ma simt bine. Si ne-am simtit bine, chiar foarte bine, pana dupa ora 2 dimineata. Cu niste oameni care urasc americanii si se simt mai acasa in Europa decat aici. Ma intreb de ce oare ne-om placea?

Si am aflat ca sunt charming. Cel putin, asa zic niste baieti care m-au cunoscut. Stie si barbatu-meu, desigur. Sau poate nu?

Alt weekend

Mai am o ora si plec de la munca. La un happy hour cu colegii. Apoi am o petrecere la o italianca, care incepe la 9.30. Nu mai planific nici o distractie pe weekendul asta.

Cu toate ca undeva , in adancu'sufletului meu, tot un roman sunt, care spera la o distractie pe cinste...De care nu voi avea parte. Macar ma socializez, nu?

Nici nu mai stiu sa beau. Cred ca dintr-un cocktail si o bere sunt gata de somn. Va puteti imagina??

Weekend

Mai am o ora si plec de la munca. La un happy hour cu colegii. Apoi am o petrecere care incepe la 9.30, la o italianca, care isi aduna prietenii ptr ca pleaca pentru 5 saptamani inapoi la Milano. Cred ca dragostea e de vina ca sta aici . Sambata seara merem la niste prieteni buni.
Nu mai planific ca o sa ma distrez.

Cu toate ca undeva , in adancu'sufletului meu, tot un roman sunt, care spera la o distractie pe cinste...De care nu voi avea parte. Macar ma socializez, nu?

Nici nu mai stiu sa beau. Cred ca dintr-un cocktail si o bere sunt gata de somn. Va puteti imagina??

Crows

Sunt la birou acum. Avem birouri f misto, cu luminoare in tavan, care te ajuta sa nu te simti ca intr-o inchisoare. De cand m-am angajat, tot aud zgomote ciudate venind de pe acoperis. Mi-am inchipuit ca lemnul (ca din lemn e facut) mai scartiie.

Azi, zgomotele s-au inmultit. Si am rezolvat enigma. Niste ciori imense (or manca si astea porcarii cu growth hormones) bat cu ciocurile in geamuri si in lemn. Si fac un zgomot ingrozitor. si carrraie si pe afara, stau pe jos...La noi era semn de ploaie parca. Aici e doar infricosator.

A, am uitat sa zic ceva f important: sunt ingrozita de pasari

Toata lumea imi povesteste acum diverse chestii cu oameni atacati de pasari. Fuck! Poate dorm in seara asta la serviciu.

Cancel

Bicicleta noua

Azi mi-am luat o bicicleta. Are cadrul de 14, deci e mai micuta, automat mai usoara si pot purta si rochii/fuste pe ea. Pentru ca pot. Pentru ca e special facuta pentru fete. Am dotat-o cu cos-negru, bineinteles si cu luminite

O sa fac poze si o sa le atasez. Sunt f mandra de ea. De fapt, pot sa dau un link (are optiune sa vedeti detaliile) si sa ma laud deja:) E hipioata - are floricele si o sha care e ca un scaunel. Sunt foarte fericita!

http://www.trekbikes.com/women/wsd_products/bikes/bike_path/7000wsd/

Nu uitati ca ea e masinuta mea. Cu ea ma duc -ma voi duce de acum la serviciu.

Distractia in Los Angeles

Am incercat weekendul asta sa ma distrez. In tara in care am emigrat acum vreo sapte luni. Mai concret, in LA. Orasul entertainmentului. Unde intri intr-un club pe la 10 sau 11 si la ora doua sau aproape de ora doua esti poftit cu lumini orbitoare sa te duci acasa. Distractia e ceva interzis in orasu' asta. Am fost la 2 petreceri americane vineri. Sa luati in consideratie ca erau petreceri de tineri, unde media de varsta-cu tot cu tineri ca mine, sariti de 31 era de maxim 24-25 de ani. Toti studenti, deci-cel putin asa cum imi amintesc eu, nebuni.

Sa va explic cum a fost la cele 2 petreceri.
Prima-intr-un apartament. Petrecere cu tema. Adica luminile stinse si muzica violet care face dintii galbeni si tricourile albe oferite de birthday girl reflectorizante. Apoi markere si desene, care de care mai creative: inimioare, stelute si cuvinte, da' cine sa aiba chef sa se chiorasca sa le citeasca. Ei , si pe lumina asta inexistenta, lumea bajbaie dupa alcool. Daca esti un angelean nebun si nonconformist, bagi alcool, musai extrem de rapid in sange, te faci pulbere si la 1 noaptea vine vecinu si zice ca dc nu termini, vine politia. Si apoi vine politia si se sparge gasca.

A doua petrecere-intr-o casa. Unu noaptea-cateva persoane bete pulbere si tinandu-se de pereti. Ceva muzica? Poate, in surdina, pe undeva. Nimeni nu danseaza. Toata lumea sta in bisericute, zambeste cu gura pana la urechi, se pupa cu cineva care tocmai intra. Persoana pupata tocmai trece. Persoana care tocmai era cu gura pana la urechi incepe sa barfeasca persoana pe care tocmai a pupat-o si careia i-a aratat o deosebita incantare ca a intalnit-o. Invata sa fie phony de la 20 de ani. Nu stiam ce e aia pe vremea aia-Thanks God!
Nimic de baut. Alergam disperati la un magazin non stop, ptr ca e aproape ora 2. SI de la ora doua nu se mai vinde bautura. Alta problema care ma depaseste. OK, ajungem, luam bere. Hai sa bem acum-suntem cu 4 oameni. O tipa f misto, si 3 prieteni de-ai ei.Nu mai mergem nicaieri. FIecare pleaca acasa cu berea. Poata altadata.

Sambata seara. Petrecere la o prietena romanca. Mergem pe la ea. Ma gatesc si eu cu o rochita, machiaj perfect, unghii negre, paru aranjat. Plecam la 10.45 de acasa. Strazi blocate. Ajungem la club la ora 1 noaaptea. ca pana gasesti loc de parcare...pana intri...
Asta tre sa v-o zic,ca e prea misto. Deci: ca sa intri intr-un club, trebuie sa ajungi la prima ora. Nu m-am lamurit, undeva intre 10 si 11 noaptea. Chiar daca dai telefon si te treci pe lista... Daca esti o fata f dezbracata sau foarte dezbracata, intri usor. Noi, opt oameni normali. Fetele, f dragute, dar nu dezbracate si pe deasupra cu 4 baieti dupa ele. A trebuit sa asteptam si la intrare. Intram. Uraaaaaaaaa! Mai avem 40 de minute de distractie. Nici nu am mai baut nimic. Cd sa ma mai imbat, cd sa ma mai distrez??? Am dat din solduri gratios pe cateva melodii, am stat 10 min la coada la baie, m-am amuzat privind cateva fete cazand. Se imbata f tare fetele pe aici, uitand un detaliu f important: cand pleaca de acasa, isi pun rochii extrem de scurte si tocuri extrem de inalte. Deci puteti vedea si singuri rezultatul alcool + rochie f scurta + tocuri f inalte. SI am plecat acasa. Neimbatata, nedansata, nedistrata.
A, ba da, m-am simtit bine in masina. Eram trei fete f simpatice in spate si ne-am hlizit la dus si la intors.

Gata.

Entry for November 03, 2008

Sunt la munca acum. Am intrat pe furis in adresa mea de yahoo. Stiu, nu e bine, IT-ul monitorizeaza, blah blah blah.
Azi am examen - la Accounting A. Incredibil cum se schimba oamenii. Unii ca mine, cel putin. Cand am facut ASE-ul, am dat la Marketing pentru ca suna diferit de contabilitate. Iar acum ma duc singura la UCLA si iau lectii de contabilitate.
Azi noapte nu am dormit, asa ca sunt intr-o stare de nesimtire neaosha, o lipsa de atentie si mai si...

Bine ca macar nu am emotii E al doilea examen, primul a fost on line, deci in traducere libera: cu cartea deschisa. Acum e acum. Sunt si obosita si fara carte deschisa. Nu stiu care dintre cele doua situatii ar fi mai daunatoare. O sa aflu in curand.

Entry for May 31, 2008

E ultima zi din luna mai. Sunt aici de aproape 3 luni. Am plecat din Bucuresti, ca o surpriza pentru prieteni, familie, chiar si pentru noi!

Pot spune acum , dupa doar asa de putin timp petrecut aici, ca am facut o alegere foarte buna. Orice experienta noua te ajuta, spunem mereu, eu o traiesc cred pentru prima data, peste mari si tari.

Los Angeles e impresionant nu pentru ceea ce este, ci pentru imprejurimile lui. Sunt niste locuri superbe de vizitat pe aici.

Am avut si noroc, mi-am gasit un job foarte repede, se pare ca experienta de la Catavencu si-a spus cuvantul. Radeam acasa ca o sa ma indrept spre non-corporatii. Am ajuns intr-o firma faina, cu oameni relaxati si foarte draguti. Sistemul e diferit de Romania, cred ca se munceste mai eficient, pentru ca si in Romania lumea lucreaza mult. Ceea ce e foarte misto e ca oamenii isi pot aduce cateii la serviciu, asa ca m-am ales cu o gramada de prieteni mai mari sau mai mici, puiuti sau batranei.

Ma bucur ca am plecat. Acum, nu stiu ce o sa zic peste un an sau peste sase luni. Vom vedea. Care ar mai fi farmecul, daca am sti ce se intampla, nu?