Intermediate Accounting

Am terminat cu un onorabil B. Prin urmare, prostul se inhama la urmatorul curs. S-a futut si primavara mea...

Din nou, 100 de dolari

De Thanksgiving am fost sa ridicam o tarta de dovleac, ca deh, asta e traditia, cu asta mergi in vizita. Si din nou, a gasit o bancnota de 100! In fata cafenelei unde ne petrecem multa vreme si unde a muncit pentru o perioada Mada. Asa ca s-a dus frumos, a schimbat bancnota, le-a dat si lor 20 de dolari, asa, ca e sarbatoare:) Si restul i-am baut, evident.

Intermediate Accounting

Am fost rasfatata pana acum, am facut 3 cursuri de cate un trimestru la UCLA si am luat numai A.
Am inceput cu elan Intermediate Accounting, chiar cochetam cu ideea ca daca tot am inceput un curs de un trimestru si am cartea, as putea sa fac si celelalte 2 cursuri.
Mare porcaria, examenele sunt catastrofale pentru mine, timpul e prea scurt si nu reusesc sa mi calmez nervii, in consecinta ma simt frumoasa si proasta, proasta dracului...
Mda, cam asa e viata mea acu'.

Hike pe final de sezon

Avem o excursie superbaaaaaaaaaa la activ-weekendul ce tocmai a trecut, se pare ultima pe sezonul asta. Nu de alta, dar nu am ajuns hard core sa mergem sa campam in zapada:))
Am facut aproape 16 km numai dus si tot la fel intors. Plecarea vineri noapte din LA, dormit la un campground, sambata dimineata direct pe trail si intoarcere duminica. Inca ma cam doare tot ce poate durea intr-un corp - oase, ligamente, muschi.

Prima parte, pana la Pear Lake - 6.6 mile (cam 10 km) si apoi 3 mile si un pic (cam 6 km) pana la Moose Lake, dar a doua parte a fost fara carare, a trebuit sa o luam pe creste stancoase si sa identificam drumul cu ajutorul GPS-ului si a informatiilor adunate de Mada de pe internet despre drum. Dar, in final, dupa toata gama de emotii aferente:
-pot sa urc atata, ma tine corpul?
-gasim drumul, ne ratacim, dormim pe stanci?
am reusit sa ajungem si a meritat tot efortul din lume. O liniste completa, nu iti poti imagina cum e sa nu auzi absolut nici un zgomot, sa ai panorama unui lant muntos in fata, care se oglindeste intr-un lac ce pare sa se reverse peste margini in hau. Si bonus, pe care Mada l-a inclus in poveste, a fost ca a fost luna plina, de ziceai ca avem becul personal dupa noi:))

Sunt foarte fericita ca am reusit sa facem hikul asta, f greu si incredibil de frumos, care a avut de toate: portiune de padure, lacuri glaciare, stanci foarte abrupte (pe care ne-am urcat si am coborat ca sa ajungem la Moose Lake), panorama lantului muntos Sierra Nevada. Si mandra, pentru ca mi-a fost tare teama, stiu ca ma repet:D

Cam asta ar fi probabil ultima excursie spectaculoasa. E posibil sa mergem la pescuit, o alta pasiune care pare sa dea roade la Mada, eu inca nu am prins tainele, dar am o undita deja! (un coleg de-a lui Mada ne-a daruit 2 undite) si prin desert, asa, de o noapte instelata si de un gratar. M-am inscris la un cacat de intermediate accounting ca m-a mancat undeva, si trebuie sa ma pun la punct cu contabilitatea, pentru ca am fost la primul curs si am realizat ca am uitat absolut tot ce am invatat in cursurile anterioare absolvite cu A!!! Si nu vreau sa ma fac de ras, dar mai ales nu vreau sa arunc banii pe geam. Asa ca weekendurile viitoare vor fi dedicate invatatului si probabil motaitului cu un procentaj fair de 50:50 cursului denumit scaary Intermediate Accounting.

Vacanta

Mda, s-a terminat. Back in LA:
-prietenii din Romania si familia imi lipsesc mai rau decat anul trecut
-realizez ca sunt mult prea departe de Romania si asta nu mi da pace
-aerul e mai bun aici
-mi-a fost dor de bicicleta mea
-dimineata asta am facut cu mana si am vorbit cu un prieten care era pe balcon la cafea - asta mi-a dat un sentiment fain, cand la 1 km de casa mea, un prieten imi striga welcome:)
-mic dejunul a fost mai sanatos aici: egg sandwich with lettuce and tomatoe and fresh: sfecla rosie, morcov si portocala. In Romania nici nu am apucat sa mananc fructe (cum dreaq sa combini fructele cu atata bere???)
Concluzionez ca munca e ucigatorul sigur al tuturor lucrurilor bune de pe lumea asta.

100 de dolari

Am aterizat cu bine ieri seara de la Vancouver. Am ajuns acasa si am ramas un pic in fata blocului sa isi termine Mada tigara. In fata noastra trona o bacnota de....dupa cum v-ati dat seama, $100!!! Imi amintesc ca acum cateva minute au trecut doua fete prin fata noastra. Exista o sansa sa fi fost ele. Alerg, ma uit in toate partile, nu le vad. Urc cam trista in casa, fuck, saracu' om care a pierdut banii:(
Iata ca ies din nou pe afara, ca stomacul nu tine cont de oboseala si le vad la distanta pe fete, mai mult cu coada ochiului. Hey, girls! Hey, girls! Did you loose some money? YES, YES, $100!
Dam banii inapoi, plecam fericiti la masa. Mada glumeste: trebuia sa le zici ca suntem romani=))

Mi-ar fi placut si mie ca romanul care a vazut un geamantan in fata apartamentului in care stateam in Bucuresti sa il fi lasat acolo...Nu de alta, da aveam numai trentze noi, cumparate special pentru excursie. Deh, nu suntem toti asa de norocosi.

Nichita...

'Sunt un om viu'
de Nichita Stănescu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi oferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţea mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.