Bicicleta duminica, de acasa pana in Downtown. 14 mile, asta inseamna cam 22 de km:)
Soare numai bine afara, nici prea cald, dar nici frig. In the middle of nowhere, pe bulevardul cu bike path, am gasit un mic restaurant mexican cu fresh de portocale extraordinar de dulce si parfumat, cu breakfast burrito, intr-o curte de unde auzeam o predica in limba spaniola (se pune ca am fost la biserica duminica:D?).
Apoi in Downtown, o expozitie cu vanzare a producatorilor locali, de unde am achizitionat un lantisor cu o aripa de inger si 3 tipuri de plante care cred ca sunt cactusi, f f frumosi. Apoi paste cu braised lamb, cred ca cele mai bune paste pe care le-am mancat vrodata. Si inapoi acasa in Westwood, la un ceai/cafea cu o prajitua germana. Yummiii:)
Life can be simple, life can be beautiful!
Monday, April 26, 2010
Uichend 1
Hehehe...Am descoperit un bar german in Downtown unde am stat aproape juma' de zi. Inca se poate fuma pe terasa, oameni multi la mese, veselie, zgomot, pupaturi, scena(e) de exhibitionism:))
Frumos pana ne-am intors acasa. Cu autobuzul, pentru ca nu puteam merge cu masina la un bar unde se bea bere, nu?
Aici apare faza misto: in autobuz, la ora 2 dimineata, era o fauna extrem extrem de ciudata. Homeleshi, dar baremi nu mirositori ca in autobzele din Buc. Cred, fara sa am ca dovada vreo statistica, ca aici, in LA, e cea mai mare concentratie de oameni fara casa si cu mintile pierdute. Tot ce imi doream era sa ajung acasa la mine, sa ma spalll si sa stau in patul meu!
Un sentiment partial de vinovatie, pentru ca, desi ii compatimeam pe bietii oameni - cine stie, poate acum 10 ani erau oameni normali, nu purtau pungi negre pe cap, nu citeau aproape urland in spaniola dintr-o biblie de buzunar, nu cadeau lati in autobuze-sentimentul meu era de groaza amestecata cu mila. Iti mai aduci aminte cat de norocos esti cand vezi o concentrare de oameni care se chinuie ingrozitor sa treaca prin viata.
Hmm, desi si sculatul asta in fiecare zi, la aceeasi ora, nu o fi tot o nefericire?
Frumos pana ne-am intors acasa. Cu autobuzul, pentru ca nu puteam merge cu masina la un bar unde se bea bere, nu?
Aici apare faza misto: in autobuz, la ora 2 dimineata, era o fauna extrem extrem de ciudata. Homeleshi, dar baremi nu mirositori ca in autobzele din Buc. Cred, fara sa am ca dovada vreo statistica, ca aici, in LA, e cea mai mare concentratie de oameni fara casa si cu mintile pierdute. Tot ce imi doream era sa ajung acasa la mine, sa ma spalll si sa stau in patul meu!
Un sentiment partial de vinovatie, pentru ca, desi ii compatimeam pe bietii oameni - cine stie, poate acum 10 ani erau oameni normali, nu purtau pungi negre pe cap, nu citeau aproape urland in spaniola dintr-o biblie de buzunar, nu cadeau lati in autobuze-sentimentul meu era de groaza amestecata cu mila. Iti mai aduci aminte cat de norocos esti cand vezi o concentrare de oameni care se chinuie ingrozitor sa treaca prin viata.
Hmm, desi si sculatul asta in fiecare zi, la aceeasi ora, nu o fi tot o nefericire?
Wednesday, April 14, 2010
Thursday, April 1, 2010
Post de 1 aprilie
Ei, iata ca am facut-o si p'asta. LASIK!!!!!! Yupiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!
Ma deranjeaza un oki un pic, dar sper ca e totul OK. Sunt inca in healing process.
Si nu, nu e o postare de April's Fool, chiar am facut-o ieri. M-am kkat pe mine de frica, nu am luat nici o pastila tranchilizanta, doar numbing drops. Noroc ca a durat putin si acum sunt OK:)
Paste fericit tutror, bravo Danaaaaaaaaaaaaaaaaaaa:)
Si ne vedem la toamna sper. De-adevaratelea, fara ochelari:)
Ma deranjeaza un oki un pic, dar sper ca e totul OK. Sunt inca in healing process.
Si nu, nu e o postare de April's Fool, chiar am facut-o ieri. M-am kkat pe mine de frica, nu am luat nici o pastila tranchilizanta, doar numbing drops. Noroc ca a durat putin si acum sunt OK:)
Paste fericit tutror, bravo Danaaaaaaaaaaaaaaaaaaa:)
Si ne vedem la toamna sper. De-adevaratelea, fara ochelari:)
Subscribe to:
Posts (Atom)